Am petrecut o saptamana plina, care s-a incheiat cu bine. Duminica am ajuns printre ieseni. Mereu m-am gandit ca orasul asta are un ritm propriu si, odata ajuns aici, iti vine sa te relaxezi si sa te adaptezi si tu lui. Oamenii sunt veseli si draguti, pusi mereu pe glume, si parca in Iasi e intotdeauna soare.
Ca sa mi se confirme inca o data teoria, si de data asta am avut noroc de vreme frumoasa. O duminica numai buna pentru intalnirile cu presa locala, pentru cele cateva interviuri pe care le-am sustinut aici.
Am fost apoi in Parcul Copou, unde ma astepta foarte multa lume. M-a impresionat ca in campania asta am gasit multi sustinatori prin toate locurile in care m-am oprit alaturi de echipa mea. Si totusi este o senzatie cu care nu pot spune ca ma obisnuiesc, pentru ca de fiecare data sunt emotionata sa vad ca lumea ma asteapta sa vorbeasca cu mine.
Mi-a placut faptul ca printre oamenii prezenti aici erau foarte multi tineri, cu care am stat de vorba despre ambitia de a reusi in ceea ce iti propui si despre atitudine. Ia atitudine! nu este doar sloganul meu de campanie, ci este ceea ce astept eu de la lumea din jur si in special de la tineri. Daca ne unim fortele, putem face atat de multe lucruri impreuna. Discutiile cu ei au fost optimiste si pline de energie, m-au motivat. M-am despartit de ei cu speranta, pe care le-am si comunicat-o, ca vor merge pe 7 iunie la vot. Cred ca este esential sa fii in centrul evenimentelor, si nu doar sa privesti de pe margine, plangandu-te ca nu se intampla nimic asa cum ai vrea tu. Trebuie sa te implici, e datoria ta sa participi!
Unul dintre cele mai surprinzatoare personaje pe care le-am intalnit a fost anticarul Dumitru Grumazescu. Este un buchinist cunoscut si foarte popular in zona, dar si in strainatate, care are 7.000 de exponate legate de Eminescu. Am facut cunostinta cu el si am mers impreuna prin Copou, stand de vorba pana la teiul lui Eminescu. Pe drum mi-a povestit cu pasiune tot felul de istorii interesante, inclusiv picanterii despre poet si iubita lui, Veronica Micle.
Aici urmeaza sa fac o paranteza importanta. Timpul petrecut in compania lui a fost agreabil si povestile atat de impresionante, incat bineinteles ca am raspuns cu placere invitatiei "boierului" (asa ii spun cunoscutii) de a vizita celebrul sau anticariat. Asa ca a doua zi dimineata, inainte de a pleca spre Suceava, m-am infiintat nerabdatoare la Galeriile Anticariat Grumazescu, un loc special care nu e doar un spatiu dedicat cartilor. Am aflat ca aici functioneaza un salon de poezie, un teatru de buzunar si s-au tinut chiar si concerte! N-am inteles exact unde au intrat atatea persoane, peste 100 din cate am inteles eu, dar ce mi-a fost clar este ca atunci cand exista dorinta, se fac toate. Stiu si eu prea bine asta, doar impartasesc aceeasi atitudine.
Tot aici am vazut si colectia lui de carti miniaturale, de aproape 300 de exemplare. Cea mai mica este cat o unghie si nu poate fi citita decat la microscop. Sunt absolut impresionante talentul si daruirea oamenilor care isi dedica intreaga viata unui astfel de lucru. De la anticariat nu am plecat cu mana goala. Pentru ca era chiar 1 iunie, domnul Grumazescu mi-a daruit o cutiuta muzicala de bijuterii. Am fost foarte placut impresionata de darul primit cu ocazia Zilei Copilului si o sa o tin aproape de mine, pentru ca ma inspira si imi aduce aminte de lucruri facute cu pasiune.
Dar sa ma intorc in ziua precedenta, la Copou, unde vizita s-a terminat destul de brusc, din cauza unei intamplari neplacute. Cineva din multime, un domn de vreo 40 de ani care nu cred ca era tocmai in apele lui, s-a apucat sa-mi faca observatii legate de culoarea pe care am ales-o pentru campanie. Am crezut ca o sa inceteze, dar vazand ca este din ce in ce mai agresiv, am decis sa parasim parcul. Pacat ca momentul asta s-a terminat asa, dar n-a reusit sa-mi strice ziua. Pe seara am fost in Piata Mihai Eminescu la concertul trupei Voltaj, cu care m-am tot intersectat in campania mea.
Asa s-a incheiat ziua in Targul Iesilor, si m-am gandit pana seara tarziu la discutiile dinamice pe care le-am avut in parc cu tinerii de varsta mea. Sper ca voi avea sansa sa-i reprezint in Parlamentul European, dar in acelasi timp sunt si mandra ca ei o sa ma reprezinte pe mine aici, acasa.
